Securitatea a făcut o greșeală capitală, pe care nu o făcuse niciodată: A ieșit la lumină și a vrut să controleze pe față Societatea. Pentru a reuși acest lucru, controlând Justiția, a început să aresteze toți politicienii și să le ia locul, a făcut înțelegeri politice externe, s-a implicat direct în economie, omorând capitalul românesc, pentru a controla toată resursa financiară.
Arestarea și condamnarea politicienilor a fost însă greșeala capitală, pentru că, luați pe sus, unul câte unul sau la grămadă, politicienii, care până mai ieri se obișnuiseră cu securiștii, și-au văzut libertatea și chiar viața, a lor și a familiei, puse în pericol.
De aici și până la a ataca frontal Securitatea nu a mai fost decât un pas. Prima a fost Elena Udrea, care a devoalat Sistemul și l-a atacat în forță. A urmat, pentru o perioadă scurtă, Train Băsescu, până a fost liniștit. Când crezuseră că au scăpat, a urmat un atac de o forță nemaiîntâlnită de la…Liviu Dragnea, adică de la liderul partidului înțesat cu cei mai mulți securiști pe metrul pătrat, partid pe care-l controlaseră tot timpul. E greu de spus ce l-a făcut pe Dragnea să se războiască cu Securitatea, de ce nu a mai acceptat înțelegerile cu ei, râmâne însă războiul declanșat de Dragnea. Totul a început cu schimbarea lui Grindeanu, omul Securității, când Dragnea, sătul poate ca decizia politică să se ia la SRI, a hotărât să-l înlocuiască.
Luați prin surprindere, Securiștii l-au trimis pe Ponta să se baricadeze cu Grindeanu în Palatul Victoria și au pierdut o jumătate de bătălie. A urmat un compromis, în care Dragnea le-a acceptat omul, pe Tudose, dar s-a dovedit că Dragnea nu avea de gând să se oprească și a mers mai departe și l-a eliminat și pe Tudose, omul Securității și a numit un PM care nu era controlat. Cert este, că, rând pe rând, a început să curețe PSD-ul de Securiști. Mult timp Securitatea a crezut că va putea să-l oprească, schimbându/l din funcție, scoțând lumea în stradă, organizând încercarea de Atentat și tentativa de Lovitură de Stat din 10 August. Episodul Firea, despre care am avertizat cu două săptămâni înainte de a fi declanșat, a fost ultima bătălie majoră pierdutâ de Securitate în interiorul PSD.
Neputând să încingă PSD din interior, au creat un alt partid, al lui Ponta, un partid prin excelență al SRI, pentru a-l ataca din exterior, acum regrupându-i pe toți securiștii în noul partid. In acest moment, scena politică arată astfel:
PNL: controlat prin Orbán, omul SIE, și Iohannis, plus Blaga și alți securiști mai mici.
USR: partidul Securității
PMP: controlat prin Tomac, SRI, dar și prin liniștirea lui Băsescu.
Cioloș: Securist, omul Multinaționalelor.
Despre Ponta am vorbit: racolat de SIE, șantajat, sclavul Sistemului.
Aici trebuie să facem două precizări: Nici electoratul, nici marea masă a membrilor de partid nu sunt securiști, cum nici tot SRI-ul nu este Securitatea. Doar o parte, cea care “trebuie” și are decizia politică, sau poate să o influențeze decisiv, este securistă. Practic, ei direcționează atitudinea partidului așa cum le spune Securitatea; Să dăm câteva exemple.
In primul rând, ei neagă că acest Sistem ar exista, iar eventualele “ derapaje”, sunt excluse.
Mai concret, pe acești lideri Securiști nu o să-i auziți vreodată vorbind de rău SRI, ei nu recunosc existența abuzurilor, a Protocoalelor, a Justiției Corupte, pentru că ordinul primit le impune asta. Nu partidul definește abordarea pe aceste teme, ci Securitatea;
Mai mult, nu o să-i auziți despre Dominația Jaful Multinaționalelor și al Băncilor, nu-l văd, pentru că așa e ordinul, Multinaționalele fiind aliatele Securității. Acesta este deci paradoxul pe care-l trăim: Partidul care a fost cel mai infestat cu Securiști, PSD-ul, s-a luat în piept cu Securitatea și se curăță de securiști, celelalte partide-ALDE și UDMR-ul făcând obiectul unei alte analize, celelalte partide deci, neieșind din ordinul SRI.
Cât din SRI este Securitate și cât nu, o să vorbim. Deocamdată constatăm că suntem în mijlocul unui război cu Securitatea; cine va câștiga? Securitatea, ca în toți acești șaptezeci și cinci de ani, sau Democrația pe care încă nu am cunoscut-o? Și dacă îi învingem, noi ca cetățeni, cum o să o facem?
Răspunsurile în postările viitoare. (Gelu Vișan)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *