În scurt timp, va apare la Editura Papirus Media o impresionantă carte de proză, aparținând cunoscutei scriitoare  din Botoșani, CLAUDIA MITRĂ !
VIAŢA CA UN FIR DE PĂPĂDIE  este expresia artistică a zbuciumului sufletesc, a momentelor de înălțare și prăbușire, a problematizării existenței, a singurătății și a fericirii.
“Cine e Mihu? Grea întrebare. Cel puţin aşa mi-a părut mie atunci. Poate nu întrebarea era dificilă, ci răspunsul pe care aş fi putut să-l dau unui copil de 12 ani care, în acel moment, nu ştia nimic despre existenţa ta, descoperind acest fapt întâmplător. Gândindu-mă cum ar fi putut afla, mi-am dat seama că uitasem într-o zi o fotografie pe biroul din camera în care mă retrag, atunci când scriu. De obicei o port cu mine, în geantă, dar cine ştie cum s-a întâmplat să vreau s-o privesc, uitând apoi să o aşez la locul ei.
          Dar poate e mai bine că s-a întâmplat aşa. Într-o bună zi, tot i-aş fi vorbit despre tine. Cine ştie, poate acum e momentul, deşi nu sunt sigură că ar înţelege mare lucru. În fond, este abia un copil…deşi copiii din ziua de azi sunt mult mai maturi decât eram noi, la vârsta lor. Avantajul (sau poate nu ) al vremurilor pe care le trăim.
          Cine este Mihu? Ştii, întrebarea asta mi-am pus-o şi eu de multe ori, din momentul în care vieţile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu, dincolo de bărbatul înalt, uşor grizonat, cu ochii de un albastru ucigător? Dincolo de gesturile fine, de vocea caldă, de poeziile minunate pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?
          Chiar şi acum, după atâta timp, simt că încă te mai descopăr, în infinite feluri. Uneori, am sentimentul unui deja vu. Parcă aş fi trecut prin sufletul tău de mii de ori. Şi totuşi, există clipe în care simt că te cunosc prea puţin, de parcă te-aş privi de la o distanţă astronomică. Tu, punctul meu luminos în acest imens univers.
          Prea multe întrebări. Ar trebui să iau totul aşa cum este şi să mă bucur că fiecare zi ce trece mă aduce mai aproape de tine, până în dimineaţa atât de așteptată, în care vom savura, din nou, cafeaua turnată în  ceştile delicate, pe care le ador.
          Şi poate, privindu-ţi albastrul ucigător al ochilor, te voi întreba, curajos: cine eşti tu, cel de dincolo de tine ?”
Maria
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *