foto_-_AstarastoaeV4
 
VASILE ASTĂRĂSTOAE
În aceste zile am fost obligat să fac curățenie în lista mea de prieteni de pe Facebook. Spun am fost obligat deoarece am observat, la cei pe care i-am eliminat, un fanatism care m-a îngrozit. Puteam să stau liniștit dacă în acțiunile lor ei nu mi-ar fi poluat newsfeed-ul cu propriile postări pline de ură, dispreț și intoleranță. Nu i-am blocat deoarece pot să accept comentariile lor și sper să fie permeabili la un dialog real și nu la un dialog al surzilor. Tot în aceste zile, în care am văzut cum devin lideri de opinie Tudor Chirilă, Chelu de la Paraziții sau Moise Guran, am constatat că nu sunt cunoscute conținutul unor concepte pe care le folosesc. Democrația este tot timpul clamată în demers, dar nu este înțeleasă. Prin urmare, când chiar și Președintele României dă dovadă de aceeași necunoaștere, mă simt obligat să fac câteva precizări.
Democrația este definită ca regimul politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. Valorile care fundamentează în epoca contemporană acest concept sunt: libertatea, responsabilitatea, dreptatea, pluralismul politic și al ideilor, separarea puterilor în stat, reprezentativitatea. Democrația poate fi directă (cum era în polisurile grecești și mai ales în Atena) și care în prezent mai există sub forma referendumului și reprezentativă când poporul delegă atribuțiile autorității reprezentanților săi. Democrația implică și autoritate. Indiferent de forma ei, în final, majoritatea decide.
Opusul democrației îl constituie tirania sau regimurile totalitare. Ele se bazează pe frică, putere, ură, fanatism și implică, de regulă, impunerea voinței minorității împotriva majorității. Ele nu lasă în urmă decât tragedii umane.
Observ în societatea noastră un fanatism care ar trebui să ne îngrozească. Fanatismul este un atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari, față de convingerile altora. Deci fanatismul implică în mod obligatoriu intoleranța totală față de convingerile altora. Chiar și atunci când ideile fanaticilor pot fi luate în considerare, această intoleranță le anulează. Fanaticul nu are niciun respect pentru semenul său. Pentru el ideea este mai importantă decât persoana. Întotdeauna fanaticul își găsește o țintă în altul și niciodată nu își nuanțează părerile. Cei ca el sunt buni (indiferent ce fac), cei care nu gândesc ca el sunt prin definiție răi. Pentru cine are aplecare către istorie (inclusiv contemporană) poate lesne constata că niciodată fanatismul nu a fost benefic pentru omenire. Dacă ne gândim și la victimele fanaticilor, de exemplu, ale lui Girolamo Savonarola, ale iacobinilor (Marat, Robespierre, Saint-Just), ale naziștilor sau ale comuniștilor și există suficiente argumente pertinente pentru cele afirmate mai sus. Pe ură și pe principii abstracte susținute tot prin ură nu se poate construi nimic într-o societate.
Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate să-și dea seama de semnificația socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu poate fi stăpână pe ele. Iresponsabilitatea privește incapacitatea psihică a persoanei atât sub raport intelectiv, cât și sub raport volitiv când nu-și poate determina și dirija în mod normal voința. Iarăși constat la unii politicieni români o iresponsabilitate socială. În goana pentru a obține voturi, ei nu se gândesc deloc și la viitorul țării. A încuraja o stare conflictuală, a contesta și a participa la manifestări neautorizate (care întrețin această stare) numai pentru că nu vrei să recunoști rezultatul unui vot este nu numai iresponsabilitate, dar și inconștiență.
Lumea de astăzi este într-o schimbare necontrolabilă și imprevizibilă. Observăm tendințe periculoase pentru țara noastră. Observăm ce se întâmplă în Ucraina și Republica Moldova. Observam că interesele țărilor dezvoltate economic din UE nu coincid cu interesele țărilor mai puțin dezvoltate. Observăm că premierul valon solicită excluderea României, Poloniei, Ungariei și Bulgariei din UE. Observăm politica agresivă a multinaționalelor și a mediului corporatist. În aceste condiții a vulnerabiliza propria țară și a externaliza conflictele din România este un gest care trebuie blamat.
Observați și meditați la aceasta tendință de acutizare a conflictelor din România. Concluziile vă las să le trageți singuri.
P.S.1: Pentru a-mi confirma cele scrise mai sus Raluca Turcan, Cristian Bușoi și unii domni și doamne de la PNL vin cu o nouă propunere: alegeri anticipate. Aceasta deși ei știu foarte bine că potrivit Constituției României ele sunt aproape imposibil de organizat. Trebuie să cadă două Guverne pentru a se deschide calea alegerilor anticipate. Soluția demisiei din Parlament este nerealistă în contextul legii electorale române deoarece în locul demisionarului intră următorul de pe listă. Și atunci mă întreb de ce această propunere? Ei nu cunosc legea? Nu este cumva e doar o propunere politicianistă? Pentru Raluca Turcan se potrivește o lozincă pe care o strigam în ‘90: “Cine a stat 3 ani la ruși nu poate gândi ca Bush”.
P.S.2: Din lista de prieteni au dispărut și foarte mulți ziariști. Recunosc că m-au enervat suficiența și incompetența lor. În momentul în care toți, dar absolut toți, au devenit specialiști în Drept și în momentul în care din ziariști au devenit propagandiști, m-am decis să îi șterg cu atât mai mult cu cât ei mi-au cerut prietenia și nu eu lor.
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *