Adoptată la 10 decembrie 1948, Declaraţia universală a drepturilor omului a devenit pentru regimurile politice contemporane criteriul fundamental de validitate democratică. Drepturile omului, ansamblul drepturilor şi libertăților cetăţeneşti trebuie privite ca un proces de democratizare, deopotrivă a statului şi a societăţii, ce nu se poate încheia vreodată cu adevărat. Drepturile omului sunt, de aceea, un ferment juridic şi politic, menit să revoluţioneze instituţii practici şi politici publice. Pentru liberalii şi democraţii din România, apărarea şi întărirea drepturilor omului reprezintă principala misiune. Pentru a celebra împreună aniversarea din acest an a zilei internaţionale a drepturilor omului, Călin Popescu-Tăriceanu, Preşedintele Senatului României şi Grupurile parlamentare ale Liberalilor şi Democraților (ALDE) din Camera Deputaţilor şi Senat au organizat conferinţa „Drepturile Omului: O revoluţie permanentă”.
Copreședintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, a susținut că Drepturile omului există cu adevărat doar atunci când sunt întrupate în texte cu putere de lege, în instituții și în practici politice. Potrivit acestuia, ALDE este preocupat „de o practică judiciară ce a devenit frecventă în ultimul an — cea a restrângerii drastice a exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești în desfășurarea instrucției penale”.
„Siguranța statului și rațiunea de stat par să devină din nou mai importante decât drepturile omului. În numele securității colective și sub amenințarea unor riscuri de cele mai multe ori reale, cum sunt terorismul internațional, conflictele asimetrice sau chiar crizele financiare, drepturile fundamentale ale omului sunt restrânse sau parțial suspendate. Ceea ce se cuvine să ne îngrijoreze ca liberali este că astăzi drepturile omului nu mai sunt doar încălcate, ci pur și simplu limitate. În zilele noastre, drepturile omului sunt limitate public prin efectul legii. Guvernele nu își mai ascund ostilitatea față de exercițiul liber al drepturilor și intenția de a se dota cu mijloacele necesare pentru a supraveghea modul în care acestea sunt exercitate de cetățeni. Avem exemple la îndemână: legi de tip Big Brother au ajuns să fie atât de banale încât sunt adoptate în diferite forme în aproape toate democrațiile contemporane”, a afirmat Tăriceanu joi, la finalul conferinței „Drepturile Omului: O revoluție permanentă”, organizată la Parlament de grupurile parlamentare ale ALDE.
Copreședintele ALDE susține că „statul de drept românesc al anului 2015 se hrănește dintr-o ideologie al cărei rost esențial este cel de a justifica presiunea în fapt și în drept. Potrivit acestuia, „în discursul public, universalitatea corupției a înlocuit complet universalitatea drepturilor omului”.
„Dacă discutăm despre lupta împotriva corupției, sunt de acord că astăzi corupția este prezentă în societate la toate nivelurile. Este, câteodată, mai vizibilă și mai supărătoare decât în alte părți. Nu pot fi de acord că aceasta este o excepție românească, nici măcar într-un cadru comparativ european. Tot atât de firesc, actele de corupție mici sau mari trebuie să cadă sub incidența legii, trebuie să fie investigate, probate și sancționate. În discursul public de la noi, universalitatea corupției a înlocuit complet universalitatea drepturilor omului. Totul poate fi tratat la rubrica corupție. Orice faptă încape în categoria corupției. Tot ceea ce nu funcționează în societate, în economie, în politică este pus sub seama corupției. Corupția tinde să devină o explicație extrem de comodă și de spontană pentru tot ceea ce, în societatea românească, nu corespunde modelului unei societăți ideale”, a mai spus Tăriceanu.
Al. Mihăilă